cica s-ar putea sa ajung in iad. ca nu sunt credincios si nu ma duc la biserica. lol. prostie mai mare care asta nu am auzit de ceva vreme. daca nu pup icoane, mana popii, si nu ma duc la biserica nu sunt credincios. wtf? eu stiam ca adevarata credinta este in suflet. in atitudine si viata mea de zi cu zi. in modul in care sunt om si ma port ca atare. nu cred ca al de sus da doi bani pe pupatul icoanei si al mainii popii. singura biserica care ne mantuie de pacate este cea cladita in sufletul nostru. al de sus ma aude de fiecare data cand ii marturisesc pacatele mele si ma caiesc pentru ale. al de sus imi apreciaza faptele bune si milostive. el stie si rautatile, greselile si momentele mele de ratacire. ma asculta doar cand trebuie, nu cand vreau eu. si mai presus de toate, al de sus salasuieste in noi. nu in ceruri, nu in simboluri. si nu in legi aberante.
am considerat si inca consider biblia o manarie. nu am avut cum sa nu observ contradictiile marcante de acolo. cum se face ca al de sus indemna la razboi si ajuta evreii sa isi casapeasca dusmanii cu ajutorul Lui? parca eram toti copii Lui si el ne iubea. avem dreptul la pacate, la ispasirea lor, sau la viata asa cum ne taie capul. al de sus e impartial. el nu are alesi. toti suntem ai Lui. toti traim pe un pamant care se inchina unui Dumnezeu care are diferite nume. nu pot sa cred ca o gramada de oameni de alta religie decat crestina vor ajunge in iad.
nu pot sa imi imaginez un Dumnezeu razbunator. care a creat un iad si un rai. un iad in care copii lui sa se chinuie la nesfarsit, torturati cu cele mai durerose chinuri. iadul ala neaga insasi esenta lui Dumnezeu. si nu pot sa inghit motivarea pacatelor prin razboaie religioase si alte bazaconii de astea. nu am cum sa uit cate maceluri au avut loc in numele credintei. si cate mase de oameni au fost manipulate invocand tot religia. pentru unii este o blasfemie teoria evolutionista. pentru altii este o tampenie sa creada ca omul a fost facut din pamant si femeia din coasta lui. pentru mine este o blasfemie sa fii orb crezand orbeste. devenind un habotnic. granita intre credinta si fanatism este extrem de subtire. si la fel de subtire este si granita intre omenie si totala ei absenta.
ca suntem cu totii niste jigodii de la nastere o stiu demult. si eu, si toti ceilalti poarta pe umeri un mare maldar de gunoi. suntem capabili de atat de multe rele, distrugeri, cruzimi, si alte porcarii incat uneori ma ia cu fiori. suntem capabili si de gesturi sublime, altruiste si demne de dat exemplu. ideea de Dumnezeu si comportament uman acolo cred ca se regaseste cel mai bine. in acceptarea faptului ca suntem un maldar de gunoi care isi depaseste conditia si devine materie buna, curata si mai ales umana in adevaratul sens al cuvantului.
am fost la biserica de curiozitate. am vazut tipe in fustie scurte si decolteu care isi dadeau coate cu ochii dupa baieti. am vazut tipi care lasau berea pe gardul bisericii si intrau in biserica cu pula in gura injurandu-se de mama focului. persoanele astea isi faceau cruce si spuneau rugaciuni. dar sunt ferm convins ca al de sus nu i-ar auzi nici daca biserica aia ar fi inalta pana la cer. rugaciunile mele simple, pornite din constiinta faptului ca am gresit sau ca uneori ma simt slab si fara putere, nu au nevoie de biserica. ajunge camera mea pentru asa ceva si gandul ca imi pare rau pentru toate greselile mele care au ranit alte persoane. un popa nu are ce iertare sa imi dea. nici o icoana pupata. iertarea vine de la al de sus daca stai de vorba cu El si il auzi si tu. fara sa ai pretentia de a te auzi doar El pe tine. fara sa Il gasesti doar cand ai nevoie de El.
Ucid orice vis gratis 