una dintre (multele) scrisori

imi dorisem sa te simt mereu. dincolo de zgomotul cuvintelor care ti-ar fi spus inutil tot ce faceam deja cu ele, pentru tine. imi dorisem sa stiu cand vei aparea. dar nu am stiut. am simtit doar plecarile tale. de stiut..am stiut doar plecarea mea. anuntata de toate rascolirile inimii mele care nu ma lasa in pace. stiu ca nu pot trai fara inima. insa uneori..as vrea ca inima mea sa poata trai fara mine. aceeasi intensitate care ma umple..uneori ma seaca. ciudat..cum in clipele in care imi face asta..ei ii este cu mult mai multa sete decat imi este mie. gandul la cine esti imi alina clipele. realizarea distantei dintre noi imi amplifica singuratatea. pot lupta cu mine pentru multe lucruri..dar nu pot lupta cu singuratatea asta care imi striga in suflet vorbe surde pe care nu am cum sa nu le aud..

m-ai lasat balta, in balta unor melodii care nu te justifica si nu iti justifica absenta. cuvintele tale complicate nu au simplificat decat acea idee..singura idee care imi spunea ca ar trebui sa taci si sa ma faci sa tac. cu buzele lipite de buzele mele..nu cu timpanele invaluite in melodii dulci, care sa mascheze gustul de amar. ti-am spus candva ca esti o criminala..probabil ai zambit sau m-ai injurat. insa eu..nu am renuntat la cautarea detaliilor mici. ele mi-au spus totul..ele nu mi-au aratat nimic. cred ca de asta nimicul asta de acum acapareaza totul si ma da afara din pasivitatea ta.

te-am visat..pe jumatate goala, lipita de carnea sufletului meu. rascolind cu degetele tale, coastele mele..coaste ce-si aparau credinta ca sub ele..inima mea este perna somnului tau si dependenta ta de mine..in visul meu eram un carbune..tu suflai in el si iti incalzeai teama si fruntea langa caldura lui..in visul meu stele au plans pe umerii tai si buzele mele tremurau de foame..degetele mele isi strecurau atingerea pe spatele tau si ingenunchiau in acea linie fina prezenta acolo. in visul meu, iti lasai parul pe ochii mei..gandul ca ma poti transforma in tot ce nu am avut vreodata, urca agatat de firele tale de par..buzele mele iti leganau gatul si odata cu ele..deveam eu insami un cuvant..un singur cuvant, pentru toate propozitiile care nu stiau cum sa iti spuna ca sunt fericit..te-am visat..insa..nu pot trai cu acel gand care imi spune ca nu ma pot visa fara tine..de asta vorbele mele au inchis usa si ti-au lasat cheia pe masa..

te-am lasat sa dai de pereti cu toate usile visurilor mele. te-am lasat sa pleci cu initiative si sa revii cu schimbarile lor in hotarari temporare. nu te pot lasa insa, sa ramai un vant..inima mea inca este un vanator singuratic..dar nu vaneaza vant..nu am stiut si nici nu am invatat cum sa fiu totul. nici nu cred va voi reusi vreodata. insa..nestiind cat de mult sunt..mi-am dorit sa imi dai tu sensul miscarii. unele idei imi spun ca poate am gresit. celelalte idei..putinele idei care au ramas langa mine si nu m-au parasit pentru tine..imi spun ca nu am gresit. ti-am cerut un sens al miscarii..nu un amestec in cerc care ma duce spre nicaieri…nu vei sti..cat de mult te-am vrut si cat de mult m-am straduit sa te inteleg. nu vei sti cate rani am dat la o parte ingnorand sfaturile lor. si nu vei sti cate zeci de momente ti-au lasat tacute un tribut..nu voi fi eu cel care sa iti spun toate lucrurile astea. eu..nu am uitat. dragostea se traieste..nu se discuta..

stii..m-ai readus la starea de orfan. m-a durut candva starea asta. a fost o durere cumplita care pentru o vreme m-a facut pe mine sa devin cumplit. timpul a vindecat starea, amintitirile au oblojit timpul..iar acum..sunt din nou orfan. mi-au murit candva cuvintele din cauza ochilor tai..acum..imi mor sperantele din cauza cautarii in zadar. in zadar ma tin de mana vointe impietrite..nu reusesc decat sa sparga sentimentele mele fisurate..poate am sa ma sparg candva in mii de farame..poate..un ciob isi va gasi un loc, in ochii tai..poate..nu imi vei citi niciodata scrisoarea..poate..nu voi avea puterea sa o recitesc..

deci da. adica nu.

m-a intrebat aseara o smiorcaita lasata cu ochii in soare de un mascul, ce vor barbatii. pai daca nu stia ce vor barbatii e clar de ce a ramas cu ochii in soare. ei nu i-am spus chestia asta ca incepea sa boceasca si mai rau. si eu unu nu suport sa vad o femeie plangand. nu de alta da de la atatatea lacrimi de alea fac igrasie in casa. prefer ca in situatii de astea cu servetele si suspine sa fac persoana respectiva sa zambeasca.  experienta personala mi-a demonstrat ca, daca faci o femeie sa rada, ai asigurat locul in rai. si de la caz la caz, pana la rai, aici pe pamant tipa respectiva poate sa topaie putin si prin patul tau. tipii care stiu sa faca femeile sa zambeasca sunt de regula cu mult mai atractivi decat genul macho care sparge caramizi cu pectoralii si scoate sfecla cu scula din dotare.

bun..deci treaba cu ce vor barbatii sta cam asa. pe la 14 anisori asa incepe sa ii roada curiozitatea. ar vrea sa stie cum e treaba cu sexu da nu prea au cu ce. pe la 17-18 ani, vor in continuare sa incalece tipe, da nu prea stiu ce si cum sa faca. intre 20 – 30 de ani, stiu sa rupa patu cu o femeie si cum sa o urce pe aia pe pereti. da nu prea au timp. slujba, ratele, stresul si toate astea ocupa destul de mult timp. intre 30 – 40 de ani, devin selectivi si oarecum ingrijorati ca imbatranesc. ar incaleca in continuare tipe la greu, da nu prea gasesc ceva pe gustul lor. intre 40 – 50 de ani, dorinta ramane da nu prea mai pot. fie apare burta si chelia, fie nevasta e mai ceva ca cerberul care pazeste portile lu hades. de la 50 de ani in sus, se pune problema crizei cauzate de riduri, semne de imbatranire evidente, gandu ca daca au ajuns la viagra masculinitatea lor e la pamant. pe la 60 de ani, ar incaleca in continuare. da barbatu ajuns la varsta asta deja mai gaseste puta doar pentru facut pipi si ocazionale depanari de amintiri. dupa 70, daca mai apuca 70 de ani, barbatu traieste deja din amintiri. ajunge bleg si ridat. miss puta e mult mai bleaga decat el si asa va ramane pana cand o gagica cu coasa o sa ii bata la usa.

per total..barbatu vrea destul de multe dar totusi putine. o burta plina, o consoarta intelegatoare, siecs bun si calitativ, un job banos, si macar o masina cu multi cai putere. nu stiu cum naiba se face ca din toate astea, barbatu se alege doar cu nevasta pe viata, si siecs pentru o peridoada limitata. odata insurat adio independenta. masina tre sa placa si nevestei. casa tre sa placa in primul rand nevestei. barbatu tre sa aduca acasa banu si sa zica mereu ” da „. tre sa zica si nu. da numai cand il lasa nevasta. stiind toate astea, cum pana mea sa nu fie stresati barbatii si sa lase cu ochii in soare tipe?